Celui mai bun prieten,

În călătoria noastră prin viaţă interacţionăm cu oameni diferiţi şi de la fiecare învăţăm câte ceva, chiar dacă uneori îi rănim sau suntem răniţi fără voie.
Am întâlnit multi oameni cu care am purtat discuţii pe anumite teme şi care m-au făcut să conştientizez că nu trec degeaba prin lumea asta, că am rolul meu... M-am simţit însă de multe ori singură, deşi eram înconjurată de mulţi, care ,,mă cunoşteau’’, dar nu reauşeau să mă înţeleagă.

Sunt cei pe care i-am considerat prieteni, dar care s-au îndepărtat ca şi cum n-ar fi fost. În schimb, mi-au fost alături oameni la care m-aş fi aşteptat mai puţin. Acum am învăţat să cern oamenii care vreau să-mi rămână aproape şi pot face o distincţie între cei care merită sau nu.

Dintre toţi, e un PRIETEN căruia aş avea să-i spun atâtea, dar nu ştiu dacă aş putea exprima ceea ce îmi doresc. Pentru că TU mi-ai pus pe chip un zâmbet şi m-ai făcut să redescopăr frumuseţea şi farmecul vieţii în lucrurile mărunte : o plimbare în parc, un cântec, o privire, ...
În toată această perioadă mi-ai dat încredere şi m-ai ambiţionat să scot la iveală tot ce e bun în mine. M-ai convins să cred că pot şi mai ales că merit ! The show must go on, chiar dacă nu e uşor întotdeauna.
Pentru toate astea, îţi mulţumesc, prieten drag !!!

p.s. Mai am multe de învăţat de la tine, iar primul lucru pe listă: să merg cu bicicleta :) Aşa că o să te ţin aproape pentru mult timp de acum înainte…